Cerul era gol, amorțit și sinistru
ca o groapă de doi pe doi, rece, umedă și întunecată.
O pasăre zbura ca un vis concediat de realitate,
pe cerul gurii, unde se mai pitula ceva,
ca o rugăciune timidă, nerostită...
Ce piveliște si ce ciudată arhitectură mai are, uneori,
și drumul acesta, al căutării de Sine și de Zei.
E același drum și, poate, Sinele și Zeul sunt
una și aceeași Iluzie.