învelește-mă cu lumina de acum
uite, mi s-a deschis culoarea din păr
într-o buclă blondă-i primăvara
panaceu pe inimă –
inima cu care te privesc

sorb din ochii tăi căprui
ca din cafea
cu liniștea sufletului care știe că nu mai pleci
ți-am spus de-atunci că din plecările alea
se moare
pentru că femeilor le e dat să simtă durerile desfacerii
ca pe-o moarte

dar întotdeauna după,
întotdeauna
trupul le înmugurește în lumină