agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-07 | |
s-a întunecat. în compartiment mai era o doamnă între două vârste. avea ochii adânciți în orbite, sprâncene albe și strângea o sacoșă între pulpe. m-a întrebat din priviri dacă poate stinge lumina și a apăsat pe întrerupător. viața s-a înghesuit în rostogolirea boghiurilor.
am adormit cu fruntea strivită de sticla umedă între umeri un șarpe șuiera își chema puii din rătăcirile mele doamne îmi simt uneori destinul insuportabil de greu apăsându-mă ca o cocoașă selectez imagini dintr-un film sunt unele momente în care îmi amintesc ce nu mi s-a întâmplat bucăți bune de drum din alt sens atunci înțeleg că istoria își pierde frecvența ca un radiou bruiat de radar când din senin intră pe aceeași lungime de undă un alt post local nu știu de când îmi contemplam umbra se prăbușise pe dalele vechi ca o pasăre moartă cu aripile deschise însemnând forma gropii prin cae voi coborî în pământ ușa sălii de așteptare era bătută în cuie auzeam în spatele meu foșnetul rochiei de catifea a annei karenina prin stația de amplificare se anunța întârzierea ultimului tren m-am întors instinctiv poeta Magda Kuhn se apropia îmi zâmbea cu toți dinții avea un aer sfios s-a întâmplat iată ce să-i faci a început să plouă mărunt și vântul umfla o pungă de plastic se agățase la fereastra bătută în cuie lovea enervant sticla murdară nu o puteam elibera mă simțeam neputincios ca și când cineva mă biciuia peste față cu o mănușă pielea obrazului îmi ardea mi se părea că m-am rănit dar din mănușă cădeau peste noi petale de trandafir mi se agățau în păr îmi alunecau pe piept poeta magda kuhn alerga de-a lungul peronului pe traversele ude și-mi zâmbea parcă se scuza îmi pare rău că a ieșit așa apoi mi-am amintit în vis pe magda kuhn nu o întâlnisem niciodată veneam din altă poveste cu miros de trandafiri ziua își ridica pleoapele își aranja buclele în geamul vagonului și alerga de-a lungul cîmpiei locul femeii cu sacoșă era gol deodată cineva a pornit radioul o melodie ne binecuvânta dimineața ”cât de trist e să alergi printre tufișurile desfrunzite” trenul frână îndelung un monstru se trezea în câmpie se zvârcolea în poem (poeta magda kuhn a murit în acel an. un fost iubit a stangulat-o într-un subsol de bloc și a înmormântat-o în petale de trandafir).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate