Apleacă-te tu,umbră,că am teamă,
De-o viață șoapta ta m-adoarme,
Mi-ai ținut loc de tata și de mama,
Te beam cu sete și-mi țineai de foame.

Am ținut munții și marea grea pe umeri,
M-a aruncat pe țărmuri triste valul,
Sunt la pământ și tu mereu mă numeri,
Singurătatea ta îmi bate încă malul.

Port în robie-o clipa și îi sunt stăpân,
Și-n colivia mea imi plânge-o nemurire,
Ascuns în întuneric,o minte de nebun,
Sfințește un grăunte de iubire.

Un trup am să clădesc din sarea nopții,
Să-i dau un nume magic de culoare,
Cu ea,îmbrățișați,în poala sorții,
Să mă ferească cerul de uitare.