în vârful degetelor
macaralele spânzurând cerul
să ne macine nervii până când niciun cuvânt
nu o să se mai nască îngrozit
de umanitatea lui
să fie sălbăticiune din îngerul acesta care mă privește
fără inimă

să tacă infinitul
de la începutul răsturnat al cifrei opt
să tacă întreaga moarte a iubitei mele
din bibliotecă spre sfârșitul nevinovat al unei cărți de joc
al unui dans
lovindu-și fruntea de fruntea mea întemnițată
într-un cerc neobișnuit
de tânăr