Cum ar fi fost
Să fie lumea- ntreagă
O pată de cerneală
Într- un caiet cu mâzgăleli ?

Cum ar fi fost
Să ardă apa
Și vara să ningă cu cărbuni ?
Cum, deci, din acestea,
Ar fi fost
Să nască vara iarnă
Și iarna vară ?

Ce povară...

Cum ar fi fost
Să crape crucea?
Cum ar fi fost
Să piară moartea
De infarct?

Și, deci, cum
Ar fi fost
Să se sperie moartea,
Să- i cadă din spirit
Și crucea s- o scape- n
Mormânt?

Doamne, ce gând!

Cum ar fi fost
Să fie omul în dungi,
Să i se- arate negrul
De sub unghii,
Ce i se- oglindește- n ochi,
În mozaicuri și tente
De culori?

Alb și negru...
Alb... măcar negru...
Cum ar fi
Să ne cunoaștem
Cum nu suntem?