Am venit spășit
În casa ta
Să iau lumină de la tine
Rugându-te,
Cât te pot ruga,
Să mă înveți
Ce este bine.
Și,
În noaptea asta
Îți promit
Că țin porunca ta
Divină
Din care fi-voi împărtășit
Eu, muritorul
Plin de vină.
Ieri eram un om
Deja căzut
Și suferințele-omenești
Mi le-ai luat,
Că așa ai vrut
Tu,
Stăpân al sferelor cerești!
,,Ai chipul meu”,
Mi- ai zis
Și te-am crezut
Când multe nu credeam.
Desigur,
Am pătimit atât,
Știi bine!
De ce?
Ca să m-asigur
Că totul vine de la tine,
Cel ce-a pătimit
Și pentru mine.
Ajută-mă să te-nțeleg,
Prețuind averea
Ce mi-ai dat,
Învață-mă
Să nu hulesc,
Să nu alerg
Prin locuri
Pe care, firesc,
Le-ai condamnat.