nea Pițigoi pensionarul
are-o păsărică-n casă
sigur că în colivie-o ține
o mierlă gulerată zdravănă

pe fața lui olivie apar zâmbete obraznice
schițate în urma interminabilelor tachinări


tot încearcă să-i țină o bună companie
păsăricii condamnată la solitudine însă
ea-și deschide cioculețul a nemulțumire
împotriva intențiilor lui de a o mângâia
printre zăbrelele coliviei

nevasta lui
doamna Pițigoi
e geloasă de-a binelea
când îl vede cum pierde vremea
și nici măcar nu reușește s-o liniștească

mierla știe că dincolo de geam pândește
cucul stăpân pe libertatea de a-și alege
cuibul în care să i se clocească ouăle și
jinduiește la serviciul ei de clocitoare

cucul (e așa) tot visează la șanse dar
intrarea-n colivie e mereu păzită

și totuși
nea Pițigoi are-o idee

o altă colivie identică

o înfrumusețează cu rămurele
o așează între colivia mierlei și geam
cu portița desfăcută

două zile a stat la pândă pensionarul
cu geamurile blocate la pereți

cântecul mierlei îl vrăjise îndeajuns pe cuc

a treia zi stăpânul coliviilor
a închis cu scotch cântecul mierlei

din ascunzătoarea de după o perdea
făcuse destule probe cu firul de ață
cum să închidă portița capcanei

să închei pe scurt
fără să măresc suspansul

știți ce-a făcut cucul

a mierlit-o