cu buzele-n lovire dăm sărutul,
o cale către nicăieri e încă
m-arunc în mare de pe-o mică stâncă,
la tine-n brațe umblu cu cerutul

din ochii tăi răsare-o apă-adâncă
ce se adună-n vremea mea cu vrutul
în patimă de timpuri mi-e avutul
și a ta vorbă gura-mi o mănâncă

secunda prin cotlon paiangul țese
de tine-n nemurire sunt albit,
nu mai apar în gândul meu prințese

și în împuținarea grea lutit
licoarea-n sângerări de Crist e-n lese,
plimbându-mă prin visul tău plutit