vei fi mai tristă
cam ca o bluză nepurtată
ceva timp
uitând mirosul corpului tău
amețitor
eu nu voi mai surâde voi face o grevă
a foamei de tine
dar dacă vrei să ne despărțim cîteva dezghețuri
e anotimpul sunetelor care au așteptat o iarnă întreagă
să curgă să picure să zgârâie
să țârâie să mormăie să foșgăie
pot asculta ceva vreme cu urechea lipită de papucul
tău de casă cum crește iarba afară din mine
în apartamentul pe care îl simt
devenind o primăvară care te va ajunge prin lăstari și zemuri
te va trage înapoi
spre o bluză nepurtată
dintr-un dulap înflorit