mi-e dor de mirosul tău
și nici nu îl știu
poate ceva tălpi visate călcând
iarna clară fără altele flori frunze
pânze de paing reținând conversațiile noastre
gemetele
și gerul care ne încremenea în secunda iluzie
peste patul nostru

verticale sub
fesele tale lacome
umbrind ziua din florile de mai târziu
și coapsele în prelungire ca un amarnic
nehotărât viitor
pe care îl sărut
veșnic în

a cincea imploratoare
secundă