Dac-ar sufla vântul prin oameni
Cum suflă prin pomi,
Atunci,
L-am iubi și noi cu adevărat pe Dumnezeu?

Dac-ar cădea pământul de sub oameni
Cum cade de sub pomi,
Atunci,
Ne-am recunoaște mama?

Dac-ar sufla vantul țarâna peste om
Cum o suflă peste pom,
Oare,
Noi am mai sta în picioare?

Și dacă noi ne-am închina cu adevărat
Cum se închină pomii,
Atunci,
Noi am mai fii oameni?

Mamă! Mamă! Frunză verde!
Față cu flori dulci de iubire!
Iubește-ne,
Mamă, te rog, și pe noi!

Tată! Tată! Voce albă!
Față cu lumină dulce de iubire!
Fă-ne pomi
Să-ți stăm închinați o viață!

Fă-ne, mamă, dulce, verde, crudă mamă!
Fă-ne te rog și pe noi pomi
Să rămânem
Cruci neînfometate cu fața la voi!