agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-20 | |
Dacă privești multă vreme într-o prăpastie, prăpastia privește la rându-i în adâncul tău.
Friedrich Wilhelm Nietzche Când ne-am îmbrățișat la asfințit Se auzeau mieii. Tu mi-ai acoperit urechile și ai tăcut. Ca să mai rămână totuși ceva Þi-ai imprimat primul zâmbet în paharul cu vin Pe care-l păstrez și acum, expus, Așa, spart, În vitrina pieptului. Iar când ai terminat tabloul, Mânjită toată, În loc să-l semnezi Ai visat că mă îmbrățișezi de adio... Așa m-am trezit cu o pată de vopsea roșie pe umăr Același umăr pe care s-a rezemat cândva cerul pământiu al lumii noastre. Mieii au tăcut. Acum cântă lebedele. Să nu le mai auzi, Lovești de-a surda toate clopotele lumii, Ca furia sufletelor de copii nemainăscuți - Se sparg. Îngenunchiat în cioburi, Eu te strâng tare de urechi Cu brațele amputate de ghilotina aducerilor aminte. Și anul acesta vom trece prin ziua morții noastre.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate