Jos
Sub picioarele mele
Obosite de atâta alergat
Odihnește o umbră neagră
De abanos.
Stă cuminte,
Lipită de pantoful meu
Ușor curbat.
Mă iubește atât de mult
Încât nu se mai dezlipește
De talpa mea.
Cu simțul meu acut
Pe mintea ei inventivă
Binevoiesc să fac un effort,
Sucindu-mă cu susul în jos.
Numai așa
Umbra mea va flutura
Regește
La gâtul meu
Ca o eșarfă misterioasă
ÃŽn timp ce eu voi fi
Umbra umbrei mele.