În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului
și tot felul de judecăți,
niște adevăruri îndoielnice, dar cu impact.
Respir ușurat tot ce am învățat ca un dat
prin care au trecut oamenii fără să știe de ce,
de fapt lumea trece printr-un conglomerat de fapte
pe care nu le poate ocoli și nici sări
dar poate ieși c-un plus de cunoaștere și experiență,
un pustiu de bine pentru sine.

Noi
o să dezvoltăm subiectul mai mult sau mai puțin
cu înțelegerea evoluată de astăzi,
nu putem intra în hățișul gândirii de atunci
și nimeni nu ne mângâie pe creștet
cu lumina desprinderii de realitatea noastră
în care subiectivul este în centrul social al științei,
piramidă în deșert.

Iar când crezi că știi totul,
ceva iese la iveală cu alte perspective
de nu te mai poți hazarda să-ți închipui
cum o să se schimbe revoluționar percepția
când descoperirile se țin lanț.