În șanțuri

În șanțurile singurătății mă scald
Înconjurat de broaște în călduri
Care pe nuferi se iubesc, la cald
Și mă stropșesc cu împuțite guri!

În șanțuri de lacrimi mă bălăcesc,
Înconjurat de gânduri către ea
Ce mult, ce mult pot s-o iubesc
Acum nu e, atunci, încă era!

În șanțuri fac valuri, fac crize de dor
În brațe-mi bate vântul tare!
Vino la mine, de tot să te măsor
Cu raze, raze vii, de soare!

În șanțuri plutesc draga mea, lasciv
Plutește și nordul, și sudul!
Plutește planeta contemplativ
Plutesc și ochii-ți, și fundul!

În șanțuri mă strecor printre balene
Rechinii m-au mușcat și sângerez!
Voi fi lângă tine, iubito, n-ai a te teme
Doar tu mă faci ca să vibrez!

În șanțuri să ne dăm întâlnire
Că-n scurgeri de timp am aflat
Că ești cea mai mare iubire
Și să te am, da, mi-a fost dat!