și prințesa nemoartă
înfiptă într-o țepușă
gâtlejul ei cuminte revendicând carul mare
grăsimea vagă
seul ei neelucidat pângărind
ochiul meu
picioarele ei de broască diafană zbătându-se
sub palida rochie de mireasă
sânul ei neelucidat cu sfârcul crescut sub buzele
mele care o transfigură în hrană prăjită
într-o țepușă
mai știi
poate
iubesc
de nu
mă complac între aceleași coapse
care mă storc de lacrimi
canibale