Din torentul de idei ce au fost cândva sprințare,
Tăioase, usturătoare, ca pe rană când pui sare;
A ieșit plutind doar una, o defunctă, un strigoi,
Și mă îmboldește aprig, să scriu ce mai e la noi.

Eu nu plăsmuiesc bilanțul unei zile de infern,
Nici cum zi de zi, amicii, mișelește, lași, se cern.
Nici cum dizabilitatea e privită drept paria,
Nici că-n țară legea-i scrisă să o-ncalci vârtos, de-ai vrea.

În școli de vezi “strâmbăciunea”, diferențe-ntre copii,
Date-au fost cu “mir de șpagă”, dascălii. Aha, nu știi
Că ai pus în plic, din conturi, sutele de euroi…
Prințul aibă note mari, cei sărmani sunt plozi de boi.

Dacă ești un mediocru și BAC-ul îți dă fiori,
Unge cadrele "mânjite", (Corupți și corupători!)
Și o ploaie de lucrări, gemene, (ce trist!) apar,
Ca trase la indigo! Ce rușine! Ce hilar!...

Ca studentă e ok, plata o faci în natură.
Dacă profu-i dereglat, scrâșnește-n silă, îndură,
Până când prestezi servicii pentru notă, un simbol,
Că dacă n-ai învățat, dosu-i gol, capul tot gol.

Eu am mai zărit o plagă, adâncă precum un hău,
În Școlile Speciale, unde teoretic, zău,
E perfect, cum UE cere, condiții de nedescris,
Însă doar la suprafață, că astfel nu aș fi scris.

Cică au cadre corecte, psihologi și pedagogi,
Au, nu neg, dar au lacune: indolență! Tu să-i rogi,
Ba să plângi, (cu drept deplin) pe puști să-l țină la ore,
Să-nchizi ochii de-i bătut, ori sedat, de nu: “I'm Sorry”!

Îndrăznește a te plânge, apoi vezi avertisment:
“Ia-l și du-l la altă școală, să văd unde că-i dement!”
Înghiți goluri resemnat, doar televiziunea-ți zic,
Îi purifică și pică de la mare pân’ la mic!

Iar defuncta mea idee a născut în timp, ehei!
Că a mai găsit “rugină” la conducătorii zei,
Ce-au rămas din comunism, schimbând straie de șpăgari,
Eu am fost cuviincioasă, un bunic le-a spus: măgari!