interior, călăream cai albi sub o veștejire a sinelui
refulam etnobotanice și mă jucam cu băiețelul din mine
vecinul îmi bătea în țeavă
vomitam fonic toate poeziile din lăuntru
evident, urlam ca în dureri de facere
mirosea a poezie toată scara blocului
un peisaj din mine vorbea despre suferință
în inima nopții imitam bețivii
mi-era de-ajuns că aveam icoana ta în minte
pe unde vei mai fi fiind
dar eu
pe unde oare sunt