pagina 368
*proză scurtă sau poem nedefinit:

să te trezești sau poate să nu uiți nimic
sau cum să mă anunți să uit desfigurat
de-o gleznă de-o nemuritoare
să poți să nu promiți sau ca meteorit să nu alegi să cazi
sau să rămâi ca meteor în tâmple să-ți apară
să te-nchini? sau poate nu? să nu te-nchini
să nu încărunțești pe drum doar când ajungi
să nu te-nchini mai bine cazi
o să te-nchine cineva pe drum
să te trezești

pagina 1
*lirism obscur sau gazetă ieftină:

pe timp de zi nu am nicio referință
renunț la salate ca și cum aș renunța mai întâi la punct
de fapt punctele sunt cele care mă retrimit la tine
te gândesc punct
nu ești punct
luna către tine punct
tu către cele patru zări punct
două puncte revolverul și pușca de vânătoare în fața lumii
ele mă apără ele te apără de neimagine
de lipsa ta
pe timp de zi n-am nicio referință
aștept să treacă zilele ca să te știu undeva în preajmă
aștept să mă ignori pe orice tip de muzică
și să mă bucur că nu am
punct

pagina 55
*dramaturgie, postmodernism acut și sevraj:

ea, în șoaptă: am un pulover roșu. zâmbesc roșie la față.
ai putea în orice moment să mă iei de mână,
ca și cum ai prinde o rădăcină trecând de pe
un mal pe celălalt. i-ai spune "stai, păr
răzleț, rămâi cu mine timp de-o rapsodie!"
și-am tăcea. ne-am prinde mâinile tăcuți, am
tăcea și am tăcea. ai putea face toate astea.
el, în șoaptă: ce raportor! un semicerc cu buzele
catadicsite-n mod cioplit! cu mâna ți-aș
surâde peste mână, dar mâinile îți cresc din
umeri precum stâlpi de papură pe lacuri seci.
să nu-ndrăznești să mă vrei! e-așa căldură
când nu vrei, încât frigul e un alt pământ cu
tine fără mine. sau și cu mine,
doar că tu pleci. și eu plec. unde?
ei, în șoaptă: zâmbiți, vă rog, ne facem poze! cumva de
apăreți în cadru, să le menționați la
interviu că nu știam ce limbă să ne spunem,
cât să nu spunem că nu vrem. așa că am tăcut.

sfârșit și comentariu + anexă
*eseu beletristic și sonet în paranteze. două puncte

cosmos, femeie! soarele, noi și câteva mese din lemn.
toți peștii de aici cu gurile cascade,
poate și niște șolduri legende, cameriști.
într-un cuvânt, culoarea albastră.
stăm să se scurgă tot sângele în urma decapitării,
călăii schimbă recipientele și-au obosit.
hai să nu ne-oprim din sângerare dinadins!
e cosmos.
sau ciupercă vie.