amintirea mea vine din viitor
nopțile visez atât de clar
dar cu frunze între gânduri
încât ziua următoare
orice s-ar întâmpla
îmi pare că a fost deja visat
zic eu în sinea mea
și asta e predictibilitate
e ca un semn de punctuație
și actorii din teatre
își joacă
bine rolul dar numai când
sunt în stare ca să existe
replici
ca și cum la un capăt al dialogului
după primele semne de mirare
ar răsări un soare
care ar ține atâta timp
cât există replica
apoi ar deveni un soare cu dinți
totuși actorii simt că se apropie
actele finale și se străduie
parcă își privesc ceasurile
și încep să strige
puneți-vă ochii la idee
urmează punctul culminant
din asta înțeleg și eu
punctul culminant din vise
ăsta e important