agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-28 | |
1.
Am fugit când au însemnat inorogul Cu fierul roșu. Am supraviețuit un timp Din reziduurile memoriei. Cel mai mult îmi lipsește lumina Dinainte de catastrofă. Bah! orașul slut, crescătorie, Oameni în mașinile lor de locuit. Suflete pe măsura orizontului, Frânt, fracturat. Vrăbii dezmembrate, Un necaz nu vine singur, Sunt urmărit de carnivore. Rucsacul a cunoscut vremuri mai bune, Chiar fără suflet, timpul nu te iartă. Bortă plină de șoareci, desființarea, Croncăne ascuțit pe un tăciune Crescut din humusul asfaltic. Gheara de bun venit a mirificului oraș Te va găsi în vis. Motanul lăsat imemorial acasă, Eroic, vâna-va hidoasa umbră, Ai cămașa de zale uzată, Din vremuri cu soare sincer, În care ceva cer cald de-azur Se mai oglindește încă. Piele tăioasă de șarpe vechi, Metalic. Iar tu, squatter, tot mai mult Aduci cu unul dintre acele furtune, Uzate, pleznite, unsuroase, prăfuite, Din șanțurile drumului ierboase. Casele părăsite sunt vedetele Terenurilor virane, oaze ale Cumplitului cutremurător deșert, Orașul, cu miile sale grețoase Fata Morgana, abandonate case din Cine știe care tornade și naufragii. Vei intra în acest templu cu lilieci Și vulpi, iar monstrul fericirii Lăsate în urmă, inaccesibilă, Te va pândi din colțuri de-ntuneric. Toate miresmele persistente ale vieții, Vei sta, squatter, orb la fereastra oarbă, Să privești în ochi, până ce stelele răsar, Nimicul deplin, ca pe un tovarăș. 2. Fericirea lor era precum viața de apoi, Cu aer proaspăt în pungi etanșe și Soare suflat în sticlă de cobalt, Toate momentele zilei schițate fugar, La periferia atenției, anotimpurile, Mareea culorilor și senzații termice Revărsate pe o pânză a iluziei, Treziți de primul autobuz al dimineții, Oprit în stația Câinelui Martir Strivit Sub roți, feeric pus în valoare de lumina Nevertebratului Mare Clovn de neon, tăvălit În piscina lui electrică,(hohotul străzilor Arse, vine în rafale orbitoare) cap strivit, Pleznit, fructul dus de roți, al creierului, Fosforescenta constelație Canis peste drum de Clădirea de frișcă, impozantă, identică unei Prăjituri pietrificate antice. Visau o cabană ignifugată, printre brazi tineri, Trăind din cules și fugărit,cu oxigen și fructe Ale pădurii, praful orașelor ustură și arde, Demisolul cu perete lepros, harta unei comori De mucegai, pe care nu îndrăzneau să o caute, Cu vedere la tomberoanele verzi, esplanada Șobolanilor, odorizate coji de portocale, Deasupra lor, o egipteancă tânără Creștea un portocal, din care se hrănea, Inevitabil, stropi parfumați curgeau de pe Bărbia ei, în tavanul lor, coji aruncate Printre măruntaie de pește și pasăre, Orbecăia prin livada de felinare galbene, Acoperit cu gândacii halourilor, dormea Pe bănci, martor al celor uciși de Tramvaie, deprimat în crucea nopții, Eșuat pe un afluent mocirlos al destinului, Călău, victimă, spectator, inspirația Îl atingea, odată cu frunzele de varză și Cojile de cartofi spălate cu săpun, Cotoarele de măr fierte, terciul gustos, Făcea șobolanii să saliveze, înșirați, Adunați pe țeava de apă caldă, Cu mustățile parabolice, o scufie de Frunză de varză, și praf de cărămidă Strecurat în fiertură, pentru culoare, Și gust, așa a scris o apetisantă capodoperă, Roasă imediat de asistență, cărată rapid De furnici, la adăpostul arhivei lor secrete. Răcnea: -Nu mai vreau să fiu omul sandviș! Printre mumii de vată și piramide aurite Din plastic! Nu mai vreau să fiu nimic! -Nu ești nimic! îl mângâia Alinătoarea, Tot ce faci e caca-maca, talașul talașului. Ura specimenele ingrate cu securi, piei și Blănuri, topitoriile lor unde asfințește lumea, Ușile ce dispar din pereți și se deschid în Profunzimile elaborate ale unei complexe Succesiuni de coșmaruri, destinul e un zid, Pe care-l spargi cu capul, el bine că știe unde Să ierneze, în care structură a deziluziei, Schizo-naut internat în Fabulatoriu, Dragostea lor, un submarin de buzunar, A ieșit să respire taman în Marea Groapă Plutitoare de Waste, A Pacificului...(anul e chiar acum patinatorul alunecând cu spatele, pregătind tripla săritură, 3,2,1 coliba din crengi lipite cu lut în care intrăm pe capul unei grațioase femei odată cu norii și ploile...) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate