Cea mai bună cale ca să devii un înger e să te iubească diavolul
de minim trei ori pe zi
de când te trezești și până te așezi cu fața la pământ
convins fiind că te uiți la cer.

Atunci începi să te rogi cu încredere
unui cutremur care îți răspunde mereu atunci când îi vorbești
doar că astăzi te aruncă înainte
iar mâine îți prăbușește un zid în spinare
așteptând să aduni forțele naturii
pentru că le-a cutremurat spre tine
ca să renovezi arhitectura urbană
a minunatului oraș în care niciun zid nu e la locul lui
iar toate casele stau să se prăbușească unele peste altele
în timp ce își spun cuminți rugăciunile așa cum au fost instruite.

Mi-e teamă că îngerul ăsta însă
la următorul cutremur
se va rostogoli peste asfaltul încins
și va înțelege că dacă nu demolează el casele
va continua să mute la nesfârșit zidurile printr-un oraș
în loc să-și construiască o scară către adevăratul cer

Și o să înceapă să dărâme cuminte
fiecare ghiveci în care s-a plantat vreodată ceva
la fereastra caselor demult părăsite
căutând răzbunare și lovind cu furia
furtunilor pe care i le-ai încredințat.

Pentru că cea mai sigură cale ca să devii un diavol e să iubești un înger.