soarelui îi beau într-una ochii cafeaua
cu trupul ceștii în celeste desene
și inima bate mai ritmic
o rază albă depun cafelei
înot
în valul fix după ea
litere curg pe scocuri depărtate
cu drum de inimi intrat în primăvară
chiar peste arbori că și ei au inimă
cercul întâi
pe care urcă seva
și iubirea se rotește ca un
octogon peste cele ale firii
cercul doi
după o noapte abstractă
o zi plină
cercul trei
trebuie să respirăm
aerul plimbat de natură
până se încălzește
în cercul patru
care apare ca un curcubeu
dominat de verde