Să nu stai sub copaci când plouă, Joretta!
lasă apa să-ți mângâie pletele!
să nu iubești până la anularea de sine!
(dar cum mama zmeilor să iubești altfel?)
mă rog, mă rog, domnilor...
se poate și cu jumătăți de măsură,
se poate și să-ți împarți dragostea la doi:
sufletul - ăstuia, trupul - cestuilalt
(numai cine nu joacă, nu pierde!)
ca și cum ai fi două ființe,
două jorette: una din aer, alta din lut
amestecate, separate
blând mângâiate
numai de ploile de aprilie...