Balada telefonului mobil


La un gagiu șucar din fire,
Din renumitul sat...Periș,
Mobilul are-acoperire . . .
Dar casa n-are-acoperiș.

În casa mea eu nu-s ostil
Dar cu soția știu rețeta:
La cât vorbește pe mobil...
Va trebui să-mi iau tableta.

Tot pe mobil, înfierbântată,
Îmi spune soața uneori,
Cam ce bărbat am fost odată...
Sau doar de maxim două ori.

A trebuit să tac din gură
Când m-a-nșelat, cu bun temei,
Cu un baron din Prefectură,
Avea și ea . . . „mobilul” ei.

Iar soacra mea, precum o țarcă,
În stilul ei total prolix,
Vorbește pe mobil de parcă,
Ar fi sărită . . . de pe fix.

Tot pe mobil, urmându-și ruta,
Mi-a zis o blondă, cu dichis,
Că se deschise parașuta . . .
Mai bine nu s-ar fi deschis.

M-a întrebat în pat, Aida,
C-un zâmbet dulce și docil:
La sex, când eu “conduc” partida…
Pot să vorbesc și pe mobil?

În accident cu un Matiz,
De pe mobil vorbind, fierbinte,
Șoferul trece prin parbriz...
Deci, viața merge înainte.

Mobilul a sporit și „anii”
Căci de pe el, un deputat,
M-a anunțat cum spală banii
Dar nu știa . . . că-i ascultat.

Iar eu, ca singurul bărbat
Din casa mea - cu două tute,
Mă simt adeseori frustrat
Căci am mobil, dar n-am minute