Mi-am lăsat gândul să zboare
Încărcat de atâtea doruri
Să se ducă-n depărtare
Poate-o obosi în zboruri

Și i-am dat să poarte-n zbor
Visele neîmplinite
Să scap de povara lor
Să nu le mai am în minte

Fiindcă ce visam odată
De-acum pare-o utopie
Destul de alambicată
Într-un vers de poezie

Și-s de-acum un resemnat
Fără doruri, fără vise
Trăind ca și-un condamnat
În spații deja închise

De unde o mai iau razna
Doar ca să nu-nebunesc
Pentru că nu suport cazna
Să nu pot să mai iubesc