mama se ducea de bobotează la biserică
stătea cuminte la rând să primească apă sfințită
apoi rupea o ramură de cais
o scutura de zăpăda și-o punea în vasul cu aghiasmă
spunea un tatăl nostru își făcea câteva cruci
apoi o așeza pe loc mai înalt la adăpost
pe dulap bunăuară
noi eram mulți frați
sănătoși și fericiți
răstunam uneori casa
de ramură nu ne atingeam
peste câteva zile în căldura odăii și în larma noastră
ramura prindea a înmuguri
și apoi dădea în floare
era ianuarie și noi aveam o ramură înflorită
ne era dragă ne bucuram de ea
de parcă hristos însuși se mutase la noi
mai târziu am pus și eu în plină iarnă o ramură în apă sfințită
și-am așteptat dar ramura n-a înflorit
pesemne că mama mai spunea ceva atunci ce nouă ne scăpa
sau cine stie poate că sufletul ei era atât de curat
încât ramura ar fi înflorit și în apă de ploaie
în ianuarie noi aveam o ramură înflorită
era tainica minune din casa noastră
pe care mama o făcea în fiecare an
sub privirile noastre de copii
pe mama o chema floarea