agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-07 | |
le uitam prin buzunare
pe vreun raft istovit și el de răsuflarea umbrelor abrupte în dalele trotuarului pe care în pantofi roșii din lac îmi ostoiam adesea setea alergând cât mă ținea zborul acela de copil cu părul buclat în drum spre casa Bunicii în vreo aripă de bou-al-popii descântat și adulmecat eliberat mai apoi ca nu care cumva să alunec în vreun păcat de moarte le rătăceam în colțul gurii adolecentine și credeam că e vreun fagure din care mă voi adăpa doar la mare nevoie le uitam chiar și pe umerii tăi înalți ca de uriaș prefăcuți în ecoul mimicii așa de familiare cândva în cutia cu scrisori palide impersonale în unghere din care nu mai răzbătea „ieri” într-o inflexiune o ezitare un aplomb le purtam pe obraji fără să știu uneori îmi petreceam mâna peste ele nu le ghiceam dar ele erau semințele care atunci când nici nu mă așteptam ieșeau prin epidermă cu niște chipuri prometeice impunătoare sau doar smerite implorau să le deschid un minuscul punct într-o fereastră prin care să iasă din neamintire se încolăceau ca șerpii „bată-vă norocul!... mi-ați venit de hac!” și lansau prin trupuri indiferente săgeți și sentimente acolo în cealaltă lume departe de nepăsarea mea superficială și puerilă ele agonizau doar ca să nu piară când eu le credeam de mult sfârșite ele de-abia se pregăteau să fie în laboratoare alchimice formule năstrușnice purtau corpuri mici le botezau le făceau stele răsărit și iar răsărit succesiv masculin feminin simultan androgin nervură și armonie regăsită în cenușa albă din pridvor muguri copți iveau zâmbete rumene scânceau într-o limbă ce-mi aducea aminte de mine cea de dinainte de a mă fi născut am înțeles într-un târziu că odată rostite ele încep să ne existe să ne existe să ne existe
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate