agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-09 | | genunchii au prins gustul pietrei azi merg cu mai multă luare aminte ca ieri și număr, număr, ce număr? ...uitări mă ajung din urmă gloanțele care nu au nimerit bunici in războaie sulițe rătăcite, adâncele junghiuri părute iubiri mă pândesc pe la colțuri să-mi râdă mormântul prospăt și gol părinți din înmaronite petice de hârtie încearcă un zâmbet care începe să aibă alt înțeles virgule prea sus dau casei ocol oglindită în cana cu apă ca o fântână fața mea seamănă cu o cumpănă împuținată de amorțire și anotimpuri o tuse mută și atât de lăuntrică de parcă ar renega o amintire îmi mișcă pleoapa mirării, scurt, semn că în candelă nu mai e untdelemn în găvane sarea-i pe sponci iar lucrurile sunt mâinilor nesupuse orice cuvânt trece razant mai departe și intraductibil ca la prunci pentru mine moartea sunt eu iar bătrâna aceea temută face doar munca de rutină să curețe oasele de pretenții și de reumatice urme care încă mai dor iată nodul, alchimie, misticul, taină: inversarea din talpă în segmentul de drum când toți cerem momentului: nu acum... nu acum nu încă, Doamne, ce atâta zor!... genunchii au prins gustul văzduhului din ce în ce doar ochii sunt pietre sau dâră grea – nu-i pretind să aștepte fiindcă ar aștepta și apoi o să tot număr, număr, ce-o să număr! uitări
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate