Dă-mi mie patimile tale
Și caznele ce le-ai avut,
În adăposturi hibernale
Să pot dormi ca la-nceput.

Și pe ulucă lasă-mi cheia
Deceniului ce va veni,
Să pot avea din nou femeia
La fel ca-n prima noastră zi.

Mai lasă-mi timpul gol de ore,
Ceasornicul beat în perete’,
Când boreale aurore
S-or chinui să mă îmbete.

Pe urmă, am să-mi fac bagajul
Și voi pleca la Polul Nord;
Parchează-mi inima-n garajul
Unui sublim atac de cord!

Dă-mi mie patimile tale
Să te absolv de-ntregul rău
Și aurore boreale
Să explodeze-n capul meu!