mai bine ai împușca aceste clipe care se chinuie inutil
poți să-ți lași mireasa pe șoseaua de centură
cu rochia ei roșie de uimire va părea o femeie adevărată
va respira aerul cauciucat al tuturor pierderilor colaterale
dar nu-ți face griji, acesta e un război imposibil
în care nopțile vin și singure nu trebuie să le invoci.

de azi întunericul are o treaptă în plus

e ziua tuturor spaimelor. noi suntem protagoniștii acestor singurătăți
tot noi, vânătorii de clipe sălbatice
dinspre nord se aude nechezatul unui orizont rănit
viscerele trădării sunt calde și răsfrânte peste ultima noastră dorință

hai să plecăm de aici până mai există depărtare