mi-am atașat un dispozitiv de argumentat fericirea
pe-afară sunt corole năpădite de taine
în aura dimineții pe hârtie crește o tulpină de verb
albastră ca un început
fug în mine mă caut într-o zecimală de nemurire
cu zâmbet de înviere pe chip altoiesc verbul cu puțin nisip
verific clepsidra cât timp a mai rămas până atunci
sunt singur singurătatea e mai ieftină
scriu această epistolă vouă
ce la sân de grămadă ciocniți ouă
și vă rostiți pe nume
în dimineață sunt subdezvoltat de iubire
părinții dorm osteniți de ținerea poverilor

tributul insomniei iar mi s-a insinuat în carne
degeaba merg în hagii de vise și implor
încheieturile sufletului ce mă dor
și zbor