Nu se lăsa gern prins în fotografii
zicea că nu e el, el e în lume
cu carne din carne pe carne
și-atât.

să se uite așa, nu îl credeam în stare
cu ochi adânc, de animal în halul ăla
de pătrunzător
de parcă eram cea mai simplă și genială
floare de pe fața pământului
o singură strângere mi-ar fi rupt tulpina
la rădăcină, zic, nu cred că poți s-ajungi.

Ședeam mumos un pasager în trenul lui de cuvinte
pe care-l oprea numai ca să își aerisească
compartimentele
de fum farmec de țigară
și-mi vorbea despre dansatoarele din Polonia
și cum s-a îndrăgostit el de arta lor
de a
seduce
o-ntreagă săptămână
și cum urâțenia ca un copil se ascundea
între sânii bruni ai curvei.
Îmi auzeam gelozia cum bubuie
cu pași apăsați pe frunte
și zâmbeam cu tulpina dizlocată
deja.
Poate ești în stare
să-mi ajungi la rădăcină, gândeam

l-am întrerupt apoi nu mai contează
și voiam să-i arăt cu gura vie
hiena și-a întors dar spatele la mine
încet încet auzeam cum îmi crăpa suprafața pielii
crrrrrrrr crac crac
iar palmele înnebuneau
pe spatele lui amorțeau turbau străluceau
plouau încet încet
picături de carne între bucăți de stofă neagră

m-a lăsat motan mi-a spus
că dacă se controlează e mai captivant
„nu palmele, ci mișcarea pieptului tău împins în mine
îmi arde tot controlul adunat peste iarnă.“
ce furnică de om!
AAAAA vreau să-i mușc din respirație ca din măr

nu știu ce s-a întâmplat apoi
știu doar că am o grămadă de fotografii lipite pe cornee
de care n-o să scap în vecii vecilor

amin iubire