e o salcie iubitoare cum altfel să o numesc
doar în restul anului se tot plânge
așa că nu am de ales și îi zâmbesc a primăvară
și când se leagănă duios sub fereastră
dar și când se zbate parcă să-și ia zborul
spre cine știe ce mal de lac
s-o fi săturat să tot împartă tristețile cu mine
așa că nici nu mai îndrăznesc să-mi arăt lacrimile
e ca și când i-aș refuza dreptul la polenizare