secunda fără vertebre
și-a făcut bagajul
buzunarul ca un marsupiu înghite gări
cu peroane împăturite liniar
cuminți și triste

mai târziu poate mai unde
zeic vor râde

pe strune
pene de privighetoare

acordez lira

transcendența curbează lumina
sunet măiastru ciupește urechea vidului
dumnezeu eliberează visele
carnea forfotește
de zboruri

irumpe

clipa sparge oglinda să mă vadă
rotund

pe cruce timpul rotește floarea de lotus

până rămâne o singură gură
respiră