în hățișul de sensuri
te caut ascunso
mignonă cu privire de zori
pe umeri înguști cu raze-n cascadă
sfioasă și caldă
spre mine
nu știu
plutești sau calci pe covor
lacome brațele coapsele mele te-așteaptă
gându-mi fuge afară-n risipa de flori
clipa e suspendată-n mai presusul de noi
ceva îmi spune
că-n desfrunzirea atâtor femei
ești număr de aur

neonul aplicei din colț cu wați prea puțini
ne-mbracă voluptoasele noastre mișcări
într-o lumină ciudată