în havuzul misterului de existare
miroase a viețuire dusă întru Dumnezeu
întru devenirea Cuvântului Tău pe pământ
îmi injectez Eu
și oasele mele de lut mi le frământ

în aproape de Toacă
carnea-mi stă să se coacă,
fragilă tulpină rezemată de vreme
sub gândul spre Tine ce geme,
răsuflă greu crezământul spre Tine
neaflându-te pe retine

trimite Pasărea,
Duh să putem respira,
așa cum Moise te-a văzut

în mine e un înger căzut
încearcă să suie
dar se lovește de tavanul norului ce nu e

pe cerul meu te port pe Tine, Doamne
și îngerul ce-acum în mine doarme