aș vrea să mai treacă o zi cu pasul domol
fără vânt fără nori ca ziua de ieri

cu mult înainte de zori
veghetorul din roi a dat deșteptarea
bărzăuni agitați în stupul rotund cătau urdinișul
să iasă să fugă-n intinderea mare
matca năucă vărsa maladiv feromonii
în dorul de ducă disconfort total
pat cu ghimpi furnici pe picioare
un duș repezit tremurând
nu fii Gheorghe Ioane lasă lumea balaur în pace
e turbat mușcă rupe sfâșie
un cap între peste șapte miliarde
ca și cum nu exiști și n-ai ce-i face
pune-ți astăzi lacăt la gură urechea molâie
zisa-ți ți-o poate percepe ca verbigerație
agripnia ca simptom de debut... dilimachi
tendința la rimă mentism...
cu alte cuvinte orice stridență și nevinovată fiind
ochiul cețos o poate interpreta ca delir
și-ți face cadou cămașa cu mânecile lungi
așa că
bascula cu pietrișul trăirilor măcar azi
cerne-o și păstrează-ți pulberea fină
sideful măcinatelor cochilii și intră-n livadă
bucură-ți sufletul cu bogăția de flori
ascultă-ți viața în zumzet de-albine
chemări de iubire în triluri
pământul privește-l cum el te privește
cu ochi de rouă de lăcrimioare ciuboțică lalele
și de ce nu păpădii și fii
ca toate gâzele pământului fericit

e primăvară Ioane e primăvară...