ABSOLUTUL

Pe cer luna-și arată buricul
ca Maya desnuda cu pletele nopții
peste lenjeria cu stele bătrîne
care clipesc aparent rușinate,
călugărițe - lumânări fără fitil!
Mâna îmbracă tremurând cămașa,
mângâie catifeaua noții
și ochii ling mierea aurie a lunii
în emoția unui vis transpirat.
Roiește praf de catastrofe
de la mamele dezastrelor,
mereu nemuritoare și lacome
de sângele fericirilor avortate.
Și totuși, universul mare și cel mic
risipesc vibrația unor viitoare bucurii
în vidul lovit de eternitatea fără grade
din care și eu am răsărit candid
să înveselesc absolutul văduv și bătrân
până mă va scoate din rol plictiseala lui.