drumul tău mereu să fie
zbor înalt de ciocârlie...
toate să-ți surâdă ție
tot ce-i mort să reînvie!...

sub gleznele de silfidă
să-nvie țărna cea aridă!
mângîierea ta timidă
orice floare să deschidă!...

doru-n veci să nu te doară!
pe sub cer senin de vară
să te poarte-n vis, ușoară
pasul tău de căprioară...

chipul să ți-l pună-n rame
cerul cu-ale lui marame
ochii tăi de melodrame
întunericul destrame!...

Domnu-n palma lui te ție
înflorită într-o iie
de mătase străvezie...
surîzînd o veșnicie...