mă surprind uneori rotindu-mă
încercând să țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
întind brațele ca să-mi țin echilibrul între două imensități
vezi ce ușor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar și între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clișeelor
sfârșesc rătăcit căutându-mă dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemișcare

chiar dacă așa aș putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea
zâmbesc apoi de câte ori răsare soarele
acum râd chiar
iată că mintea poate face orice
toate conceptele se dezintegrează
deși nu e ușor să renunț la convingeri
se amestecă precum visele dimineața