chiar dacă mustangi cambrați în ghips
țin sub copite clipa mea de glorie
iar de pe câteva tablouri
culorile de apă curg
nu voi pune lacăt la intrare
e fără bilet
și
fără suveniruri incluse

nu voi aduce fanfara în prag
doar ceasul desincronizat
va înghiți secundele cu noduri
greșit ați înțeles că aici
este muzeul vostru național
aici este cantina socială
vin înfometații cu gură spartă
cărora le scapă printre dinți
crutoanele singurătății
în fiecare anotimp își fac singuri
extensie de fericire
așteptând trenul personal
să-i ducă
pe planeta aceea cu doi sori
despre care se știe
în toate cancelariile
că nici nu există