ploaia cu lobi despicați
tulbură apele din oglinzi
mă reazem pe frig
când străzile strigă
matricea negației
pândește
din inima vie
cercuri fără oprire
pe care pulsează
timpul din cadrane
precum dragostea
în trupuri vremelnice
boabele de cristal
germinează în vid
și dau din când în când
muguri de galaxii
ochiul mereu
dinaintea piciorului
îmblânzește urcușul
flori parfumuri păsări oameni cochilii
crab anemonă stea
dorm