dacă n-am somn
visează tu acest cântec de leagăn
când amintirile inexistente vin târâș
precum fantoma celui ce nu s-a născut
visează tu pentru mine
înainte ca tăcerea să cadă
în fața ferestrei tale
rupându-și genunchii
înainte ca unghiile roase și înghițite cu noduri
să-ți ceară pielea nemângâiată înapoi
vânătăile de pe coapsele tale
mă trezesc cu biciul din coșmaruri
și mă gândesc că ai murit
sau poate sunt eu o fantomă
care se uită la omul viu din tine
ca la o ușă de fier