cotidianul uniform,
îmbrăcat în numeral,
sta silențios ca un timp trecător,
întâmplat între povești...

șerpuindu-mi cifrele,
mărul acesta s-ar cambra perfect
pe acel nimeni din mulțime
orbit de clipa universală

însă, când sub sinele meu
tu-mi pipăi gândul asimetric
cu arcurile unui curcubeu,
devin îmbrăcată-n putere
absorbind cu jind
esența de a fi
mai mult...

sub mine
eu sunt altcineva:
o eternitate de a fi
culoare asortată cu tine
în fața diformă
a realității.