și eu
ca fiecare
parcurg trasee
(spirale defecte)
- par temerare sau
destiniace
(salvez ceva – go planet)
irosind același ceva -
sug degetul mirării
înmuiat în miere și abstractă intenție de bine
port pielea ca pe-o salopetă
(viață de mântuială
prisosindu-mi)
o port până i se rupe în coate de mine
și o silă mă acoperă ca o galvanizare precară -
în miezul ei stă tolănită
speranța
un soi de femeie cu moravuri ușoare

aici există
(fiindcă există și un dincolo)
aici
îi bat Morții obrazul – ce atâta pripă?
vii și tu fă (e singura căreia îi spun așa)
chiar acum când mă joc? - joystick-ul este în mâna mea aprinsă
într-un joc sunt super-polițistul
într-altul sunt gangster
sau o bilă nu îndeajuns de colorată
(când mintea vrea să fie doar cercul împins
de copilul ce-am fost în colbul
azi asfalt)
în același plan beau vinul
cum mi-aș bea propriul sânge
pe nerăsuflate
îmi fumez oasele – cu tibia-ntre dinți – aveți un foc vă rog?... mi-s ude chibriturile!
îmi mângâi sufletul ca pe un cățel de companie cu pedigree-ul incert
când
panoul anunță că
am trecut la un nivel superior și
taman când mă aștept mai puțin
apare pe ecran

game over

și al naibii... ptiu, știam că aș fi putut obține
un timp sau un punctaj mai bun
aștept acum sa o iau de la capăt
nu contează care
arunc joystick-ul sau mi-l smulge ceva

vreau o gură de aer și caut marea
acolo
acolo la nudiști
stau trupuri așa
de-aș crede că omenirea se perpetuează doar prin fotosinteză
pudic
mă refugiez pe internet – unde
unii cred că virtual înseamnă musai virtute
și real
re-all