hai să rămânem așa
în ipostazele noastre călătoare
tu fără bagaje
fără griji
fără nimic
în urma noastră dragostea
ca un dragon obosit care așteaptă să vină trenul metroul orice
dragostea noastră fumegând pe un peron plin de statui din cretă
pe când noi
inadecvat de liberi
făcând autosopul spre oriunde
învălmășind locuri nume și date
neatenți
împrăștiind semințele lumii prin piețe publice pline cu zeci de porumbei
ciugulindu-ne din palmă
deșirându-ne puțin linia vieții
pur și simplu din grabă
din foame
din greșeală

să rămânem așa
făcând autostopul
între lumile astea ale nu știu cui
lumile astea despre care știm că de fapt
nu se vor opri niciodată
dimpotrivă
ele vor trece prin noi zgomotoase
stridente
în cea mai mare viteză.