al visului havuz stropește-n tine
neatârnarea de vreun rost terestru
veghez la somnul tău sub gând maestru
eternului ce-n noaptea noastră vine

o mare de tăcere este restu
o robă-mbrac, ritos, cum se cuvine
în insomnii, la sfat, chemam albine
biserică-i odaia, nu arestu

e-aproape dimineață, te trezește
gheenele hârtiei mă vor vrea
cerneala sângerează Domn ferește

pe buze am iar zeamă de cafea
și zorul cel ziuă se mărește
o rază de niciunde să mă bea