funcționam electric
nu-mi plăcea gustul de benzină ori motorină
cel mult aveam sânge de cerneală în urină
urlam spre moaștele hârtiei
unde mi-ai ascuns dumnezeul
icoana îmi vorbește
du-te de-ți caută dumnezeul în cuvânt
era vânt și pletele mi se lipeau de gură

nisipul gonește în clepsidra vorbelor deșarte
de drogul singurătății clipele mele-s sparte
în cioburi ce rivalizează cu nemurirea
și tot cam așa îmi era fiirea
la prima descălecare a verbului în al meu
ținut țintuit în spaime
pe o cruce ce azi nu o mai pot duce

ieșiți afară din mine cuvinte
Tot înainte strigam poligam
din ale hârtiei tranșee
ieși afară din mine femeie
ochii tăi mă stropesc cu tinerețe
lacrimi de crocodil

sunt al minelui edil
în pijamaua rece vremea trece
de la o apă la alta
băltesc în halta trenului cariat
pentru dumnezeu nu mai vine odată dentistul acela
de trenuri abia se înstela

uneori mă vizitează constelații de cuvinte,
în forul lui sunt
zideam un cer mărunt
tu erai femeie și frumușică pe la atingeri
pielea mi se zbârcea sub atingerea ta
ori a timpului

ultimi viețuitori ai olimpului
slăveau pe zeus,
acela eu-s
îmi aduceau păsări în havuzul gândului

în biserici de graf
sunt vinovat poate de prea mult praf